Cred ca “memory lane” devine un laitmotiv al acestui blog q: Mi se intampla in plimbarile mele solitare pe strazile orasului, sa mai vad oameni pe care nu i-am vazut de ani buni de zile si mereu am acelasi sentiment de nedumerire amestecat cu placere si curiozitate. Cand mi se intampla asta, am senzatia ca un “ceau” ar fi cumva prea apropiat, un salut prea personal pentru relatia existenta in prezent intre mine si persoana pe care nu am vazut-o de ani de zile, gen ceva prietena cu care ma jucam cand eram mica. Si atunci, prefer sa dau fac un gest cu capul in semn de “te-am vazut, te recunosc, te salut” si sa trec mai departe, iar dupa 2 metri sa imi intorc privirea si sa vad ce pot prinde in cateva secunde. Si atunci bam! Imi trec o mie de ganduri prin cap: “oare ce mai face?”, “oare cum de ma mai tine minte?”, “oare ii trec aceleasi intrebari prin cap?”, “oare cand ne-am indepartat atat de tare incat pana si un salut mi se pare inadecvat?”, “oare timpul e de vina sau timpul nu exista si oamenii sunt de vina pentru tot ce atribuim timpului?”, “oare daca timpul exista, face ravagii?”, “oare ravagiile pot fi combatute cu ceva, orice?”, “oare e normal sa n-am raspuns la nici macar o intrebare? ” . Yep, I’m that creepy ((:

Oricum.. cat de bine ar fi sa nu existe niciun fel de lucruri nespuse. Poate asa as invata si eu sa accept adevarul, intr-un final..

Later add-on: foarte tare, Copsa Mica are site. Am ramas foarte tripata pe orasul asta. Si inca site-ul e foarte bun. In Copsa Mica se intampla ceva.. (((: Plus ca au Serviciu Voluntar pentru Situatii de Urgenta! Omg, sunt chiar impresionata de orasul asta, fiti atenti numai ce implicare si dedicare e pe site-ul asta (: Felicitari.

CM

Am sa revin cu continuarea posturilor despre vacanta + poze, maine, daca-mi revin din oboseala (: O zi minunata va doresc!

Spre norocul meu si ghinionul vostru, scriu intr-un peisaj superb, absolut superb: racoare, munti de jur imprejur, case in stil medieval, flori peste tot, ce sa mai, viata buna (: Sunt in vacanta, in (tobe pe fundal) Sighisoara! Aici, pana si mie imi ies bine pozele. Traseul a fos cam asa: Deva, Hunedoara, Cincis, Alba Iulia, Blaj, Medias, Sighisoara. Nu stau acum sa descriu traseul pas cu pas, ci doar succint despre obiectivele turistice.

In Deva.. nu am vazut aproape nimic (((: Bine, cu exceptia cetatii (datata 1269), care a fost de fapt principalul motiv pentru care am ales orasul. Cetatea este evident in “consolidare”, daca pot sa ma exprim asa, astfel ca doar exteriorul a fost disponibil turistilor. Am urcat cu telefericul si a fost groaznic (((: dar trip, mega trip! Adica, daca te tine stomacul si daca te tin nervii si daca suporti sauna, merita calatoria. Biletul: 10 lei (5 lei ptr copii, elevi, studenti). Sus.. pietre cu o poveste, pietre cu o istorie fascinanta, dar.. pietre. Si spun asta pentru ca nu m-au lasat sa vad interiorul!!! Totusi, ca si asezare, cetatea era uber bine aparata. Vezi absolut tot de sus, dusmanii geto-dacilor nu aveau nici o sansa. Drept dovada ca nici iobagii lui Horia nu au reusit sa o cucereasca. De altfel, nici Mihai Viteazul. Pff. Totusi, ascunsa de privirile agere ale supraveghetorului, am atins zidul.. hehe (: Detalii despre cetate aici.

Next stop: Hunedoara, castelul Huniazilor. Asta da. Mai vazusem castelul si cu alta ocazie, insa de aceasta data, au fost mult mai multe incaperi deschise publicului. Evident, asemenea cetatii, castelul este in “consolidare”. Nu-mi vine sa cred ca in tara asta se mai consolideaza cate un monument istoric pe ici, pe colo. Am ramas foarte surprinsa. O particica minuscula era deja gata, asa ca am putut sa vad cam cum va arata castelul in viitor. Ceea ce am vazut, m-a facut sa-mi notez sa verific periodic cand se vor termina lucrarile, poate reusesc sa ajung sa il vad gata consolidat pentru ca imaginea va fi de 10 ori mai buna. Curtea interioara, fantana si legenda ei, sala “acustica” in care se tineau balurile, camera transformata in chilie pentru un calugar franciscan (cred, trebuie sa ma uit pe poze sa fiu sigura), singurul semineu ramas din nu stiu ce secol, temnita, camera de tortura, curtea interioara, iatacul domnitei, multe camere transformate in sali de expozitie etc. Intotdeauna am fost fascinata de castele, iar acest loc nu face exceptie. Incarcatura istorica din castel te apasa pe umeri. Cand te gandesti ca te afli in locul unde au stat domnitori ramasi in istorie.. e the shit ((: Recomand cu caldura vizitarea castelului, e probabil cel mai frumos monument din Romania, evident, parerea mea, nu trebuie impartasita de nimeni. Serios q:

Lacul Cincis: am inteles ca acest lac s-a format pe locul unui sat. Conform legendelor care circula, in verile toride in care lacul scade, se poate vedea turla bisericii ce se afla in sat. De asemenea, legendele mai spun si ca turistii care isi petrec noaptea langa lac (zona de camping), sunt vizitati de stafii. Personal, n-am vazut stafii, n-am vazut turla, mi-a fost rau de la cei 15 km de curbe si drum rau. Pierdere de timp. Intr-adevar, ca si peisaj, zona este absolut superba. Munte impadurit, iar la poale, direct un lac. Pentru amatorii de peisaje, recomand 2-3 zile la lac, insa pentru cei pasionati de povesti si legende, scutiti-va de cei 15 km de la castel inspre lac.

Sabia lui Decebal: inainte de intrarea in Orastie (pentru ca Hunedoara e de fapt un mic detour), o chestie care mie mi-a placut enorm este un monument in memoria lui Decebal (weird), care este de fapt o sabie (8-10 m) foarte interesanta (: Adica, dintre toate prostiile pe care le-am vazut pe drum, asta chiar a fost interesanta. De precizat ca am ramas cu foarte multe cunostinte de geografie in urma excursiei, mintea mea fiind in mod normal neteda spre foarte fina cand vine vorba de detalii geografice etc.

Alba Iulia, Blaj: orase nu slabe, ci incredibil de slabe, care nu ofera turistului in trecere absolut nimic. Adica, nici macar ceva placut ochiului sau lentilei aparatului. Nici nu ma mir ca nu vrea nimeni sa ajunga pana acolo. Plus ca drumul e destul de rau, spre deosebire de celelalte orase in care drumul a fost de nota 9,50 lejer. Iar de la Medias spre Sighisoara drumul este de 10. Punct. N-ai ce sa mai spui, si sa nu fii vitezoman si tot iti vine sa calci putin pedala, dupa cum spune insusi soferul: “e o placere drumul asta”. Bine, eu sunt anti <peste suta> si voi ramane asa pana la adanci batraneti. De ce? Pentru ca pot si vreau.

Totusi, pana sa ajung la Sighisoara, unde peisajul m-a cucerit complet si irevocabil, unde verdele e mai verde si arborii sunt mai arbori, trebuie sa precizez ceva despre Copsa Mica.. nu stiu daca stiti ceva despre Copsa Mica, insa este cel mai poluat oras din Europa. Se spune ca viata se traieste mai repede acolo decat oriunde in Romania. Nici nu ma mir. Acum un an si ceva, casele din oras erau negre sau gri inspre negru. Creepy, stiu. Acum insa, se intampla ceva mult mai straniu si sinistru decat un oras de case gri inspre negru; parca revoltati cumva impotriva amintirilor din perioada comunista sau poate revoltati impotriva amintirilor legate de un oras morbid, in care, desi nu stiu sa se fi intamplat ceva catastrofa, pluteste un aer incarcat de moarte, orasenii si-au vopsit casele in.. toate culorile curcubeului. Rar mai vezi cate o casa gri. Totul este de o lumina si culoare absolut inspaimantatoare: rosu aprins, fuchsia, verde de gazon, galben viu, etc. Ma gandema ca e asemenea unui colwn care sub masca lui colorata, plange. Cam asa impresie mi-a lasat. Mult mai terifiant un oras minier colorat, decat monocolor.

Medias este primul semn ca te indrepti inspre Sighisoara. Casele incep sa prinda un aer usor medieval, arhitectura si plasarea acestora te fac sa uiti de blocurile inestetice din propriul oras sau de opulenta vilelor de lux. Iar apoi, la 30-40 de km, pam-pam! Dai de Sighisoara. Care pe la ora 20-21 nu-ti lasa cine stie ce impresie. Te grabesti sa te cazezi undeva, sa mananci ceva repede si sa dormi. Pentru ca  250 de km si mai mult, lasa urme. Adanci. Cel putin pe fata mea (((: Totusi, la lumina urmatoarei zi, Sighisoara isi arata adevarata frumusete. Dar despre asta, mai tarziu q:

Ma repet, iubesc wireless-ul!

Btw, in Deva cred, scria la un coffee shop: “Life is too short for bad coffee”. Direct la tine m-am gandit q:

Pentru dobitocul care perverseaza privilegiul de “comment”: Nu iti voi da approve niciodata, indiferent ce ai scrie. Plus ca ai scris gresit “ignore” (: That’s just tacky. Seriously. Nu stiu cine esti, dar nici nu ma intereseaza, am anti-spam bun (:

Iubesc wirelessul!!!

M-am intristat.. observ in jurul meu ca oamenii au decazut.. mai rau decat mi-as fi putut inchipui vreodata. Poate suntem predispusi decaderii, poate nu suntem facuti pentru evolutie spirituala, poate nu meritam, poate suntem mult mai limitati in trup, minte si suflet, decat eram constienta. Cred in continuare ca fiecare om are ascuns in spiritul lui antidotul pentru toate bolile umane: rautatea, lacomia, minciuna, indiferenta, mizeria. Doar ca unora le este mai la indemana decat altora sa apeleze la resursele interioare si sa isi depaseasca aceasta conditie umana mizerabila. Cred ca undeva, asa cum exista un intelect care poate fi accesat, asa exista o bunatate care poate fi dobandita, atinsa. Unii insa, sunt atat de ingusti.. atat de mici, de slabi, de simpli. Refuz sa las rautatea sa imi intunece judecata si sa ma inrobeasca. Refuz sa incetez a visa lucid si refuz sa ma las prinsa in capcana in care isi pierd esenta milioane de generatii. Nu am timp suficient pentru asta. Trebuie sa traiesc acum cat traiesc altii intr-o viata. Trebuie sa iubesc acum cat iubesc altii intr-o viata si trebuie sa evoluez acum si sa invat acum cat o fac altii intr-o viata. Nu mai pierdeti timpul cu nimicuri mizere, altii o duc mult mai rau si sunt mai umani decat ati putea fi voi vreodata. E pierdere de timp sa crezi ca esti nemuritor si atotstiutor. E pierdere de timp sa mananci si sa bei si sa dormi si sa te invarti in existenta ta mizera in care crezi ca poti calca pe oricine in picioare doar pentru ca nu s-a deranjat inca nimeni sa-ti spuna cat de multe pierzi. Iubeste. Iarta. Bucura-te. Lasa rautatea altora mai slabi si ridica-te deasupra tuturor lucrurilor pamantesti. Asta nu e un mesaj religios, lol, chiar daca poate asa suna. Asta e un manifest pentru evolutie. Lasa generatiilor viitoare gandurile pe care le-ai nascocit in timpuri inalte si pasii pe care i-ai facut in alte lumi. Lasa-le ceva, o mostenire care sa le fie de folos. Lasa-le ispravile tale din povesti si povestile tale din stele. Lasa-le ceva frumos pentru numele lui Dzeu, lasa-le ceva, nu-ti mai bate joc de ceea ce ai primit. E viata.. peste tot e viata. Cine esti tu sa-ti bati joc de ea?

Nu ma astept sa ma citeasca nimeni (eventual cei care tin la mine, daca vor sa mai cunoasca si altceva decat ceea ce le arat, dar nici macar de la ei nu ma mai astept) pentru ca scriu incalcit si nu spun nimic nou. Nu ma astept sa ma protejeze nimeni si nu ma astept sa sara cineva in fata masinii pentru mine. Imi place sa aud cliseele astea verbale pentru ca sunt o romantica incurabila si voi cadea in plasa voit, de fiecare data (: Dar deep down stiu ca nu e asa si cred ca de fapt, nici nu as vrea sa fie asa. Nu stiu exact ce parere am in legatura cu asta. Nu ma astept sa ma perieze nimeni pentru ca naparlesc. Nu ma astept sa imi linga nimeni ranile pentru ca ma infectez foarte repede (am o boala incurabila). Nu ma astept sa ma inteleaga cineva pentru ca nu e posibil. Nu ma astept sa ma placa cineva pentru ca sunt figuranta si ma cred superioara. Si ma plac eu suficient de mult. Nu ma astept sa mi se spuna adevarul pentru ca lumea minte. Si mint si eu. Nu ma astept sa fiu sarutata pe crestet de fiecare data cand eu cred ca scot ceva genial din mine pentru ca mi se irita pielea repede. Nu ma astept sa ma apere nimeni pentru ca ma apara destul pielea mea tabacita de multi si multe. Plus ca am o cochilie ultimul racnet in care ma ascund si visez, e creatie personala, am skill de engineering. Nu ma astept sa arunce nimeni o patura pe mine daca rabd frig in strada pentru ca voi credeti ca am sufletul cald. Dar nu e asa. Nu ma astept sa ma hraneasca nimeni pentru ca voi credeti ca ma hranesc cu sentimente. Nu ma astept sa ma ingrijeasca nimeni cand cad la pat pentru ca voi credeti ca mie imi place sa dorm. Nu ma astept sa se roage nimeni pentru mine pentru ca toata lumea stie ca eu nu cred. In nimeni si nimic. Cel putin, in niciun om. Sau cel putin, nu mai cred.

Ma astept in schimb sa ma loviti daca sunt la pamant, sa ma vorbiti cand nu am urechile ciulite, sa va purtati de parca m-ati cunoaste, sa ma catalogati de parca ati intelege vreo categorie. Ma astept sa ma infometati si sa ma lasati sa mor de frig. Ma astept sa ma mintiti si sa ma barfiti si sa ma raniti si sa mai faceti ce vrei voi (: Ma astept la orice, sunt aici, give it your best shot. Dar daca nu.. daca nu aveti un double-strike sau ceva.. ma astept sa ma lasati in pace. Sau macar sa ma lasati sa fiu.. cum va las si eu pe voi (: Nu vreau sa pese nimanui de existenta mea, nici pozitiv, nici negativ. Vreau sa fiu invizibila, neimportanta, si orice alte sinonime. Sa fiu “de nevorbit”.

Ma astept sa stiti macar atat: ca razbunarea se serveste rece. Intotdeauna (:

Daca m-as gandi la tot ceea ce nu am si la tot ceea ce am pierdut, as avea motive sa fiu nerecunoscatoare, sa jelesc, sa ma inchid, sa ma ofilesc. Dar nu-mi place sa pasesc pe urmele pasilor ce i-am facut deja. Daca ma uit in jurul meu in prezent, am motive sa fiu multumita.. imi dau voie uneori sa privesc peste umar, insa doar atat cat sa-mi amintesc sa nu mai gresesc. Daca as numara pe degetele de la o mana cate flori am rupt, mi-ar ajunge. Daca as numara de cate ori m-au curatat altii de petale, as inchide pumnul. Daca as scapa o lacrima pentru fiecare zi, as surade stiind cate lacrimi mai am de scapat. Nu veti intelege nimic, nu conteaza (:

Parca ar fi, parca n-ar fi.. parca ar fi 2000 de ani..

Multumesc celor care.. (: Sunt usor impresionabila, deci merge q:

P.S: Sunt rac mah, citeste la zodie caracteristicile (: Am innebunit cu zodiile in ultima vreme, daca ma auziti vorbind despre astrograme, va dau voie sa imi lipiti scotch pe gura (((((:

Ziua de astazi mi-a dat multe tripuri (: Si multa inspiratie. Multumesc.. sunt minunate.

I-am descoperit azi noapte pe Foo Fighters. Esti nebun? Oamenii astia canta senzational, cel putin cateva piese sunt incredibile. Puneti urechea si ascultati FF – Tired of you. Merita. (:

.. I won’t go getting tired of you..

Orice librarie care se respecta nu lipeste pretul pe carti. Si asta pentru ca orice librar stie ca un cititor impatimit va fi foarte deranjat de lucrul acesta. Cel putin eu ma simt deranjata sa vad pretul LIPIT. Ok, poate nu intelegeti si nu toti aveti aceeasi parere, dar eu ador cartile. Ideea ca ei lipesc pretul ma enerveaza teribil, mai ales cand imi cumpar o carte si vreau sa o rasfoiesc frumos si apoi sa o asez pe raft pana o citesc si vad pretul si ma chinui 10 minute sa il dezlipesc si mai si ramane URMA lipicioasa. Nu mai lipiti preturile pe carti.. mai spuneti-le si voi celor de la librarie, poate se prind..