II

Continuam seria spicuirilor si ne ocupam de creatia si receptarea literaturii. In culturile orale (cea populara si cea primitiva -unde primitiva se refera la amerindieni, eschimosi, triburile africane si australiene etc) productia si receptia sunt slab specializate. Literatura primitiva (cu ale ei genuri specifice: balada, doina, legenda, proverbele etc) ramane cu aceasta specializare redusa sau incipienta pana la aparitia literaturii sentimentului individual, adica al celui care scrie, deci pana la primele lucrari semnate. Dar pana sa ajung acolo, trebuie sa precizez ca literatura anonima si traditionala esra pastrata cu ajutorul cantaretilor (baladele, epopeile – rapsozii), cu ajutorul batranilor invatati, initiati (ex druizii, despre care Cezar povesteste in “De Bello Gallico” sau brahmanii in India) sau pur si simplu cu ajutorul intregii populatii care memoreaza si da mai departe din generatie in generatie intreaga opera pe cale orala. Aceasta metoda de transmitere prin viu grai dainuie pana la aparitia scrisului acum ~ 4000 de ani in Sumer, moment in care apare literatura scrisa. Prima etapa in modificarea transmiterii literaturii este consemnarea miturilor (in Egipt “Cartea Mortilor”, la asiro-babilonieni “Ghilgames Enumaelis”), iar mai apoi aparitia literaturii sapientale ca o a doua etapa (o literatura de intelepciune cu proverbe – Cartea lui Solomon, Psalmii lui David*). Ultima si cea care da startul unei productii specializate este aparitia literaturii sentimentului individual (in Grecia), dupa cum spuneam si mai sus, adica aparitia primelor semnaturi pe opere, ceea ce astazi numim auctorialitate. Prima poeta in acest sens este Sapho (din Insula Lesbos), de la care au ramas foarte, foarte putine versuri. Asa cum bine va ganditi, o productie specializata necesita o receptie specializata, o frumoasa opunere autor – critic. Ei bine, in epoca elenistica ( cultura greaca in Egipt, Asia Mica si Asia Centrala in ~ 333 i. Hr) apar primii filologi care ofera explicatii la opera lui Homer, luand astfel nastere primii critici. In tot acest context apare si primul intelectual, directorul bibliotecii din Alexandria (intemeiata de Ptolemeu, 30000 de suluri*), pe numele lui Demetrios.

* – Psalmii lui David – a fost scris in ebraica, nu aramaica; aramaica este adoptata de catre evrei dupa intoarcerea din exil

* generalii lui Alexandru Macedon sunt primii sustinatori ai culturii; Al. Macedon l-a avut ca profesor pe insusi Aristotel, care i-a intemeiat o biblioteca personala (prima de acest gen de altfel) care avea 300 de suluri

*alfabetul grec e imprumutat de la fenicieni prin 800-700 i. Hr; Fenicia e actualul Liban unde acum ~ 2000 de ani apare alfabetul

*cel mai vechi text in lb. engleza – Beowulf; in lb. romana – “Scrisoarea lui Neacsu din Campulung..”