Spre norocul meu si ghinionul vostru, scriu intr-un peisaj superb, absolut superb: racoare, munti de jur imprejur, case in stil medieval, flori peste tot, ce sa mai, viata buna (: Sunt in vacanta, in (tobe pe fundal) Sighisoara! Aici, pana si mie imi ies bine pozele. Traseul a fos cam asa: Deva, Hunedoara, Cincis, Alba Iulia, Blaj, Medias, Sighisoara. Nu stau acum sa descriu traseul pas cu pas, ci doar succint despre obiectivele turistice.
In Deva.. nu am vazut aproape nimic (((: Bine, cu exceptia cetatii (datata 1269), care a fost de fapt principalul motiv pentru care am ales orasul. Cetatea este evident in “consolidare”, daca pot sa ma exprim asa, astfel ca doar exteriorul a fost disponibil turistilor. Am urcat cu telefericul si a fost groaznic (((: dar trip, mega trip! Adica, daca te tine stomacul si daca te tin nervii si daca suporti sauna, merita calatoria. Biletul: 10 lei (5 lei ptr copii, elevi, studenti). Sus.. pietre cu o poveste, pietre cu o istorie fascinanta, dar.. pietre. Si spun asta pentru ca nu m-au lasat sa vad interiorul!!! Totusi, ca si asezare, cetatea era uber bine aparata. Vezi absolut tot de sus, dusmanii geto-dacilor nu aveau nici o sansa. Drept dovada ca nici iobagii lui Horia nu au reusit sa o cucereasca. De altfel, nici Mihai Viteazul. Pff. Totusi, ascunsa de privirile agere ale supraveghetorului, am atins zidul.. hehe (: Detalii despre cetate aici.
Next stop: Hunedoara, castelul Huniazilor. Asta da. Mai vazusem castelul si cu alta ocazie, insa de aceasta data, au fost mult mai multe incaperi deschise publicului. Evident, asemenea cetatii, castelul este in “consolidare”. Nu-mi vine sa cred ca in tara asta se mai consolideaza cate un monument istoric pe ici, pe colo. Am ramas foarte surprinsa. O particica minuscula era deja gata, asa ca am putut sa vad cam cum va arata castelul in viitor. Ceea ce am vazut, m-a facut sa-mi notez sa verific periodic cand se vor termina lucrarile, poate reusesc sa ajung sa il vad gata consolidat pentru ca imaginea va fi de 10 ori mai buna. Curtea interioara, fantana si legenda ei, sala “acustica” in care se tineau balurile, camera transformata in chilie pentru un calugar franciscan (cred, trebuie sa ma uit pe poze sa fiu sigura), singurul semineu ramas din nu stiu ce secol, temnita, camera de tortura, curtea interioara, iatacul domnitei, multe camere transformate in sali de expozitie etc. Intotdeauna am fost fascinata de castele, iar acest loc nu face exceptie. Incarcatura istorica din castel te apasa pe umeri. Cand te gandesti ca te afli in locul unde au stat domnitori ramasi in istorie.. e the shit ((: Recomand cu caldura vizitarea castelului, e probabil cel mai frumos monument din Romania, evident, parerea mea, nu trebuie impartasita de nimeni. Serios q:
Lacul Cincis: am inteles ca acest lac s-a format pe locul unui sat. Conform legendelor care circula, in verile toride in care lacul scade, se poate vedea turla bisericii ce se afla in sat. De asemenea, legendele mai spun si ca turistii care isi petrec noaptea langa lac (zona de camping), sunt vizitati de stafii. Personal, n-am vazut stafii, n-am vazut turla, mi-a fost rau de la cei 15 km de curbe si drum rau. Pierdere de timp. Intr-adevar, ca si peisaj, zona este absolut superba. Munte impadurit, iar la poale, direct un lac. Pentru amatorii de peisaje, recomand 2-3 zile la lac, insa pentru cei pasionati de povesti si legende, scutiti-va de cei 15 km de la castel inspre lac.
Sabia lui Decebal: inainte de intrarea in Orastie (pentru ca Hunedoara e de fapt un mic detour), o chestie care mie mi-a placut enorm este un monument in memoria lui Decebal (weird), care este de fapt o sabie (8-10 m) foarte interesanta (: Adica, dintre toate prostiile pe care le-am vazut pe drum, asta chiar a fost interesanta. De precizat ca am ramas cu foarte multe cunostinte de geografie in urma excursiei, mintea mea fiind in mod normal neteda spre foarte fina cand vine vorba de detalii geografice etc.
Alba Iulia, Blaj: orase nu slabe, ci incredibil de slabe, care nu ofera turistului in trecere absolut nimic. Adica, nici macar ceva placut ochiului sau lentilei aparatului. Nici nu ma mir ca nu vrea nimeni sa ajunga pana acolo. Plus ca drumul e destul de rau, spre deosebire de celelalte orase in care drumul a fost de nota 9,50 lejer. Iar de la Medias spre Sighisoara drumul este de 10. Punct. N-ai ce sa mai spui, si sa nu fii vitezoman si tot iti vine sa calci putin pedala, dupa cum spune insusi soferul: “e o placere drumul asta”. Bine, eu sunt anti <peste suta> si voi ramane asa pana la adanci batraneti. De ce? Pentru ca pot si vreau.
Totusi, pana sa ajung la Sighisoara, unde peisajul m-a cucerit complet si irevocabil, unde verdele e mai verde si arborii sunt mai arbori, trebuie sa precizez ceva despre Copsa Mica.. nu stiu daca stiti ceva despre Copsa Mica, insa este cel mai poluat oras din Europa. Se spune ca viata se traieste mai repede acolo decat oriunde in Romania. Nici nu ma mir. Acum un an si ceva, casele din oras erau negre sau gri inspre negru. Creepy, stiu. Acum insa, se intampla ceva mult mai straniu si sinistru decat un oras de case gri inspre negru; parca revoltati cumva impotriva amintirilor din perioada comunista sau poate revoltati impotriva amintirilor legate de un oras morbid, in care, desi nu stiu sa se fi intamplat ceva catastrofa, pluteste un aer incarcat de moarte, orasenii si-au vopsit casele in.. toate culorile curcubeului. Rar mai vezi cate o casa gri. Totul este de o lumina si culoare absolut inspaimantatoare: rosu aprins, fuchsia, verde de gazon, galben viu, etc. Ma gandema ca e asemenea unui colwn care sub masca lui colorata, plange. Cam asa impresie mi-a lasat. Mult mai terifiant un oras minier colorat, decat monocolor.
Medias este primul semn ca te indrepti inspre Sighisoara. Casele incep sa prinda un aer usor medieval, arhitectura si plasarea acestora te fac sa uiti de blocurile inestetice din propriul oras sau de opulenta vilelor de lux. Iar apoi, la 30-40 de km, pam-pam! Dai de Sighisoara. Care pe la ora 20-21 nu-ti lasa cine stie ce impresie. Te grabesti sa te cazezi undeva, sa mananci ceva repede si sa dormi. Pentru ca 250 de km si mai mult, lasa urme. Adanci. Cel putin pe fata mea (((: Totusi, la lumina urmatoarei zi, Sighisoara isi arata adevarata frumusete. Dar despre asta, mai tarziu q:
Ma repet, iubesc wireless-ul!
Btw, in Deva cred, scria la un coffee shop: “Life is too short for bad coffee”. Direct la tine m-am gandit q:
Posted by bastylica on iulie 7, 2009 at 9:51 am
bun bun… si poze?!
Posted by verdedeparis on iulie 7, 2009 at 8:08 pm
Urmeaza si pozele de indata ce ajung (:
Posted by wako on iulie 7, 2009 at 8:17 pm
Pe vremea cand combinatele din Copsa Mica erau active , zone era asa poluata incat o simpla plimbare prin iarba inalta iti inegrea pantofii si picioarele pana la genunchi , casele erau toate negre , acoperisuri negre (nu prea conta ce culoarea avea casa ta , tot la un negru ajungeai) , de apa din fantani nici nu zic.