Amurg

Cand soarele se va-nrosi subit si luna va urca pe cer in plina zi, cand vantul va vui cumplit si apele campiile le vor inghiti, cand norii se vor prinde-n hora si vor cutremura vazduhul si cand mingi uriase, inflacarate, vor parjoli pamantul, cand ploaia va incepe sa cada cu picuri grei ce va apasa si cand veti auzi vulturii brazdand cerurile si cantand.. cand zanele si druizii vor iesi din dumbravele lor fermecate si cand le vor spune celorlalte mituri si legende sa iasa toate, cand foi intregi din lume se vor descompune dintr-odata, cand clopotele din turnuri vor incepe sa bata, cand clapele pianelor vor crea o sonata si cand pozele zilelor de-altadata vor incepe sa se estompeze incet.. cand timpul va incepe sa curga prea lent, cand pixul pe foile voastre se va opri si cand tot ce era odata alb, se va innegri..

Cand iadul isi va inchide sediul pentru-o-zi si-si va tine in frau toti demonii, cand raiul isi va trimite spre pamant ingerii in care de-argint cu aripi de matase regala, pentru-a cufunda intreaga lume intr-o tacere glaciala.. Cand zeii din Olimp vor zgudui-ntreg muntele, cand Zeus insusi va arunca spre muritori cu fulgere de foc, cand Orfeu va opri din nou cu lira lui fiarele-n loc si cand Hades va imbraca haine de sarbatoare pentru ca cea pe care-o astepta de-atata timp, in sfarsit moare.. Cand vei auzi haite de lupi la luna din plina zi urland, cand vei vedea bestiile padurilor indurerate gonind.. cand vei vedea o mama jelind.. atunci si doar atunci, eu voi fi murit..

Cand voi muri, despica pamantul si pune-ma-n el. E timpul sa ma odihnesc. Iubitule, nu plange, e soarta oricarui trup omenesc. Mai bine-acopera-ma-n margarete si priveste-mi din cand in cand zambetul din rama ce-atarna stramb pe perete. Adu-mi viorile sa-mi cante sfarsitul si tine-mi de urat in prima noapte printre morti pana revine rasaritul. Varsa-ti o lacrima pe cosciugul meu si-atat. E suficient. Nu regreta, pentru cat am trait, a fost frumos, am fost a ta. Iti las poezia sa-ti ingrijeasca sufletul ranit, citeste-ma cand te vei simti descumpanit. Iti las pixul si-o foaie pentru cand stiu ca vei avea chef de povestit si nu e nimeni sa te-asculte, iti las manusile mele verzi pentru cand nu va vrea nimeni sa-ntinda o mana sa te-ajute. Iar daca vrei.. iti las o picatura din esenta mea pentru atunci cand vei dori sa simti parfumul meu. Iti las si-un inger pentru ca stiu ca noaptea adormi greu, nu-ti face griji, e-un inger puternic, a fost chiar al meu. Ah, nu, iubitule, portile se-nchid, nu mai am timp sa-ti spun ca-ti las si-un mic ravas in care scrie ce simt. Ma ard talpile, iubitule, mi se jupoaie pielea. As vrea sa plang de durere, dar ochii-mi sunt complet parjoliti, fugi, iubitule, nu vreau sa vezi cum ma prind diavolii-n chingi. Mai paraseste-ma o data, acum lasa-ma sub pamant, te suplic, oricat ai regreta de mult, acum nu mai pot sa schimb nimic. Mi-am prins o esarfa de matase la gat si mi-am lasat trupul sa lunece nestingherit. Iubitule, as fi vrut sa ma iei asa cum sunt, doar atat mi-am dorit. Si-acum m-am sfarsit.