L-am descoperit pe Jonathan Safran Foer, autorul cartii “Extrem de tare si incredibil de aproape”, intr-o revista. De fapt, era un mic patratel pe o pagina oarecare (Cosmopolitan, cred) care recomanda romanul “Totul este iluminat”. Vorbind despre Foer, o prietena mi-a recomandat cartea ce da titlul postului. Si astfel a inceput procesul meu de indragire tot mai accentuata a acestui scriitor. Jonathan Safran Foer este de fapt un tanar autor american (e nascut in ‘77) ce a cunoscut succesul in urma aparitiei cartii sale “Totul este iluminat” (care a fost si ecranizata cu Elijah Wood in rolul principal).
Romanul “Extrem de tare si incredibil de aproape” publicat in 2005, este povestea unui baietel de 9 ani numit Oskar Schell, care incearca sa se descurce cu sentimentele si haosul interior aparut in urma mortii tatalui sau in atacul “terorist” din 11 septembrie. De fapt, ceea ce i s-a intamplat Americii in 11 septembrie este fundalul pe care se dezvolta romanul. O tragedie vazuta prin ochii unui copil, procesul de jelire trecut prin filtrul constiintei unui copil de 9 ani. Oskar este un mic geniu sau asa cum el insusi se prezinta “astrofizician, inventator, francofon, pacifist” etc. Desi povestea e spusa la persoana intai si cititorul ar putea pierde astfel importante detalii, geniul lui Foer intervine prezentandu-l pe Oskar ca un copil precoce, hypersensibil si foarte inteligent. Cartea este cu atat mai deosebita cu cat, in interiorul ei apar diferite desene si fotografii ce ajuta oarecum la o mai buna intelegere a textului, a povestii. Totodata, apar si anumite scrisori a caror autori sunt bunicii lui Oskar, care intregesc intr-un mod foarte frumos, povestea; o incheaga, o completeaza, ii dau sens.
Acum ca am trecut peste detaliile tehnice (pe care si eu le-am citit mai demult la randul meu, asta e tot ce mi-am putut aminti ((: ), sa va spun cum sta treaba de fapt: cartea e geniala! E minunata. Te prinde, te captiveaza, te intinereste, te readuce la vechi simtiri si dorinte. Oskar e un mic geniu si el, iar felul lui de a privi lucrurile este cu totul si cu totul deosebit. Ca sa rezum ce nici nu am spus inca, povestea e despre Oskar cautandu-l pe Oskar. Nu va imaginati ca e vreun bildungsroman tipic, ci luati-l mai degraba ca o cautare a sinelui mult mai pura si inedita. Nu te poti plictisi citind aceasta carte, te va urmari pretutindeni: in tramvai, in 3BC, la scoala, etc. Si tocmai acest detaliu este cel care o face o carte exceptionala. Ei bine, firul povestii incepe atunci cand Oskar gaseste in camera tatalui sau (care va reamintesc, a murit la 11 septembrie, se afla in turnurile gemene) un plic ce avea scris pe el numele “Black” si o cheie. Datorita relatiei incredibil de stransa pe care Oskar o avea cu tatal sau, el decide sa gaseasca semnificatia acestei chei si mai ales, incuietoarea careia ii apartine. Si astfel incepe periplul sau prin marele New York, intai de unul singur, apoi acompaniat. Dupa calculele sale, New Yorkul ar trebui sa aiba cateva milioane bune de incuietori (nu mai stiu exact cate milioane), ceea ce inseamna ca exista o mare probabilitate ca el sa-si fi gasit deja scopul in viata si sa continue urmarirea lui: aflarea incuietorii! Incepe deci o serie de aventuri, foarte credibile, in care ne este dezvaluita personalitatea lui Oskar, gandurile si credintele lui, temerile si milioanele de intrebari ce pun stapanire pe el. Oskar jeleste si asta e de fapt felul lui de-a jeli. Oskar plange si se invinovateste indirect si inconstient. Oskar isi face vanatai. Oskar se simte parasit, neinteles, se framanta si de fapt, asta facem cu totii. Indiferent ca am pierdut sau nu pe cineva drag. Finalul este surprinzator si frumos si bineinteles ca am plans, tipic mie (: Mi-as dori foarte mult ca macar o persoana sa fie influentata de postul asta si sa spuna “hai sa citesc prostia asta de carte”. Sunt sigura ca atunci imi voi fi atins scopul pentru ca cineva isi va aduce aminte sa traiasca frumos. Asemeni unui copil. Sa pretuiasca totul. Acum. Nu cand va fi prea tarziu. Dupa cum v-am obisnuit, va copiez cateva pasaje sau fraze care mi s-au parut mai deosebite si mi-au placut (:
“Secretul asta era ca o prapastie inauntrul meu, in care cadeau toate lucrurile frumoase”.
“In noaptea aceea, in pat, am inventat un tub special care sa treaca pe sub toate pernele din New York si sa se conecteze la rezervor. Cand plang oamenii pana adorm, lacrimile s-ar strange toate in acelasi loc si dimineata omul de la Meteo ar putea spune daca nivelul apei din Rezervorul Lacrimilor a crescut sau a scazut si atunci ai stii daca New York-ul e trist sau nu”. – superb
“Uneori imi aud oasele trosnind sub greutatea tuturor vietilor pe care nu le traiesc”.
“In palma intalnirii noastre de jumatate de ora stateau milioane de argumente, de acceptari imposibile si de taceri”.
“Ne-am oprit din ras, am tras lumea inauntrul meu, am rearanjat-o si am exprimat-o sub forma unei intrebari: iti place de mine?”.
“Nu te poti apara de tristete fara sa te aperi de fericire”.
“N-ar trebui niciodata sa iubesti nimic asa cum te iubesc eu pe tine”.
Next: The Book of flying, daca am de unde (: probabil de la Inje! Pana atunci insa, gasesc eu ceva si cand am s-o fac, am sa scriu aici (:
