Cand vei pleca..

Mii de kilometri ne vor desparti in curand, oceane si paduri vor sta pe rand si vor straji ca noi sa nu ne mai putem privi. State si oameni vor fi intre noi, o lume-ntreaga interioara se va imparti la doi: ia fericirea si iubirea, durerea las-o inapoi, nu-ti fa amic de drum regretul si nu te mai gandi la noi. Ia soarele si eu raman cu luna, ia tu amurgul sau chiar rasaritul, imi e totuna.. Iti dau un strop de bucurie, putin elan si-o picatura de-optimism, sa-ti tina de tovarasie pentru atunci cand vei fi trist. Iti dau o raza sa te lumineze cand sufletul ti-e-ntunecat, iti dau si-un pic de forta sa te ridice atunci cand te-ai impiedicat. Sa iei cu tine picuri din esenta mea, sa te-ntregeasca atunci cand te indoiesti de cine esti cu-adevarat. Sa iei in ochii tai privirea mea, sa iei in pieptul tau caldura, sa iei cu tine-n maini si pielea mea si buzele si gura. Pune-le toate in bagaje langa tine, pune-le bine, sunt mici bucati din mine. Si poarta pielea mea ca scut caci te va proteja, privirea mea arunc-o asupra celor ce-ti fac rau si fiecare dintre ei se va schimba in lut. Cand nu stii ce sa mai raspunzi, foloseste-te de buzele mele, cand nu stii-n ce fel de dureri sa uiti, framanta-te cu mainile mele. Cand nu stii cum sa te ascunzi, bea picuri din esenta mea. Cand te simti singur si ti-e rece, adu-ti aminte de caldura ce o ai pe undeva. Iar daca cei din jur te-mproasca cu venin si-ti dau sa bei otrava, sa bei otrava lor pana la fund cu gura mea.. nu vei fi singur nici de-n jur va fi pustiu, cum poti fi singur cand in lume, in noapte, cineva va spune “sper ca nu e prea tarziu”..