Aparuta in 1975, “Schimb de dame” (titlul original “Changing places”) se bazeaza pe experienta lui Lodge avuta in California ca si profesor. Personajele in jurul careia se invarte actiunea sunt doi profesori universitari: britanicul Phillip Swallow de la Universitatea din Rummidge si americanul Morris Zapp de la Universitatea de stat Euphoria. Cei doi participa intr-un schimb de experienta, fiecare avand la baza motive personale: Phillip Swallow, casatorit cu Hillary, avand doi 3 copii si o situatie materiala modesta (luand in considerare ca Universitatea din Rummidge nu este tocmai in top5), considera ca acest schimb de experiente ii va aduce castiguri materiale in plus; de cealalta parte, Morris Zapp, un academician scrupulos, foarte inteligent, avand o duzina de materiale publicate, obsedat de romanele lui Jane Austen, considera ca plecarea in Anglia se va dovedi benefica pentru casnicia sa, pe cale sa se destrame.. sau cel putin, barfele pe seama divortului sau vor intarzia sa apara pentru aproximativ 6 luni. Casatorit cu Desiree, avand doi gemeni (pe numele lor Elizabeth si Darcy, numele personajelor principale din opera lui Jane Austen “Mandrie si prejudecata” => dupa cum spuneam, obsedat ((: ) si o fiica dintr-o casatorie anterioara, Marylin, Zapp nu este intocmai ceea ce am putea numi “un tata de familie”, spre deosebire de Swallow, care ne este prezentat ca fiind un sot iubitor si un parinte grijuliu.
Ajunsi fiecare in locul celuilalt, dupa o serie de evenimente, care de care mai absurde si inedite, cei doi ajung sa faca schimb de idei politice, stil de viata si intr-un final, de sotii: Phillip Swallow, datorita unei alunecari de teren care ii muta vreo 4m casa in care statea cu chirie, se vede nevoit sa se mute la cine altcineva daca nu la Desiree, sotia lui Zapp. Asta dupa ce Phillip face sex cu fiica vitrega a lui Desiree, mai sus numita Marylin, fiica naturala a lui Zapp. Intre timp, Morris Zapp se muta in casa familie Swallow, alaturi de Hillary, care o adaposteste pe tanara Mary Makepeace, insarcinata, dar nu cu Zapp, cum ati putea crede si cum au crezut de altfel, toti cei din Rummidge. Dupa cum bine observati, firul narativ este foarte, dar foarte incurcat, autorul penduland intre Londra si California si apeland la memoria afectiva a celor doi pentru anumite explicatii necesare prezentului. Romanul este cat se poate de comic, pe alocuri vulgar si din nefericire, finalizat abrupt.. sau brusc, sau cum doriti. Adica, vesnica mea problema: de ce sa scrii o carte atat de buna, iar mai apoi sa ii dai un final atat de stupid? Nu inteleg, poate ca autorii se plictisesc pana la final si nu mai stiu ce sa scrie, isi pierd ideile avute pe parcurs si ajung sa finalizeze scurt si sec. Oricum, cartea e buna, atat de buna incat mi-am mai luat doua ((: Iar autorul, chiar daca nu intra in top5, cu siguranta e printre cei preferati.
Next: David Lodge – “Muzeul britanic s-a darimat“
