Mi-e buza crapata si trupul plin de semne, sufletul plin de cicatrice ce nimeni nu le vede. Mi-e gandul patat de idei morbide, cu buzele-mi rostesc cuvinte acide. Mi-e gandul obosit, privirea abatuta, n-am cum s-o iau de la-nceput sa merg pe alta ruta. N-ai cum sa ma ajuti si nici sa intelegi, traim aceeasi viata dar dupa alte legi. Sunt oameni ce ne tatueaza-n mod voit dureri direct pe piele, incerci sa-i ierti, sa-ti spui ca au gresit si ca intr-un final, pacatele, s-or duce undeva si ele. Sunt oameni care te vad, dar nu te privesc, incapabili sa-nteleaga sau sa te creada cand le spui cum traiesti.
Sunt oameni care prin pasivitatea lor te-arunca cusca-ntunecata a leilor, nestiind ca tu nu esti iubit de Dumnezeu ca Daniel si n-ai cum sa rezisti o noapte-n cusca fiarelor..
Iar tu ii ierti.. pe fiecare-n parte.. caci la final, dup-a ta moarte, vor realiza cu totii unde au gresit si-si vor spala pacatele ajutandu-i pe altii inzecit.
