Sunt sute de kilometri ce stau acum intre noi si mult mai multe ganduri acoperite de ploi formate din lacrimi si picaturi de tristete ce ne intuneca ochii si se revarsa pe feţe.. ma ridic obosita din asternuturi moi si calde imbibate cu miros somnoros, imi duc la nas gulerul tricoului tau norocos.. un miros de ploaie imi aduce aminte cum parca mai ieri m-ai gasit in poarta ta tremurand, cu ploaia ajunsa pan’ la piele si parul ud, cu vocea-mi stinsa spunand: “Drumul pana la tine a fost lung si greu” .. am trecut prin chinuri de nedescris ce-n fata ta imi par infime cand ma gandesc ca “iata! scopul mi-e atins si am ajuns la tine”. Am mers pe drumuri ce duc spre infern si-am fost pe punctul de-a ma pierde pe cararea de torturi ce-ti fura visuri si-asteptari; pierduta pentru-eternitate as fi fost, indreptandu-ma plina de pacate in jos, in infernu-n care curge raul ce se hraneste cu sange si durere, daca n-as fi avut puterea sa m-abat, sa te caut, sa nu renunt, sa urc munti si piscuri inalte pentru-a te gasi.
Am trecut prin veri aprinse ce mi-au lasat urme adanci pe buzele arse de dorinte: sufletu-mi spumega inecat de valuri de sange clocotit, picioarele mi-au obosit, talpile mi s-au crapat de greutatea drumului la care am pornit; trecand prin desert au fost momente-n care mi-am dorit sa ma las covarsita de soarta neingaduitoare, sa ma scuz spunand ca n-am s-ajung nicicand si sa ma mint crezand ca si de as ajunge, n-am cheia de la poarta sufletului tau. Urcand spre munti am inceput sa simt frigul ce-mi amortea credinta venit odata cu iarna din sufletul meu; am privit in suflet si l-am vazut pierzandu-si vointa, mi-am privit apoi trupul luptandu-se cu neputinta; am lasat indoiala sa-mi patrunda-n gand sperand c-asa voi reusi sa o infrunt, sa o alung, sa o infrang. Te-am vazut zambind pe un varf de munte, caci nu-i asa, zeii traiesc aproape de cer.. m-ai vindecat de dureri ramase mute in trecut, dureri nestiute, trecute sub lacat. Mi-ai aratat cararea ce duce spre cer, m-ai invatat sa pasesc pe ea si sa sper ca voi ajunge sa zbor langa ingeri.
Iar acum.. esti departe si nu-mi vezi plansul, m-ai lasat sa gust abisul, sa simt pe pielea mea ce simte-nvinsul..



Posted by rats on iunie 22, 2008 at 12:49 am
Ma bucur ca ai revenit la postarile tale atat de bine puse la punct. Imi place foarte mult si trebuie sa stii ca ai un talent unic, cu care ai putea cuceri lumea si universele (ma refer si la cel paralel). Keep ‘em coming ^;^