Sunt sigura ca ati auzit de multe ori de “literatura universala” si ma gandesc ca multi dintre voi s-au intrebat: “Bine mai, si cum decid ei ce merita sa fie citit de toata lumea si ce nu? Care sunt criteriile pentru alegerea operelor?” Tocmai de aceea, am sa va transcriu cateva paragrafe din cursurile mele pentru a incerca sa facem putina lumina in domeniul asta (:
Istoric: “Actul de nastere” al literaturii universale ca domeniu distinct al stiintelor literaturii (istorie, teorie si critica) este considerat a fi textul unei scrisori, adresate de Goethe prietenului sau Echerman, la 31 ianuarie 1827: “Imi dau din ce in ce mai bine seama ca poezia e un bun al intregii umanitati si ca, pretutindeni si in toate timpurile, ea se manifesta in sute si sute de oameni […]. Literatura nationala nu mai inseamna astazi mare lucru. A sosit timpul literaturii universale si fiecare trebuie sa contribuie la grabirea instaurarii ei.” Totalitatea valorica realizata prin selectia a ceea ce este mai bun in literaturile nationale. O internationalizare a valorilor de pe teritoriul artei cuvantului.
Criterii:
a) primatul estetic: inalte calitati de fond si forma
- calitati de fond: particularitatea – capacitatea de a exprima specificitatea unui anumit timp, loc, chiar specificul psihic al unui popor
generalitatea – depasirea particularului pentru a atinge conditia omenescului generic
- calitati de forma: realizarea artistica derivata din raporturile artistice prezente in substanta unei opere si forma viziunii tehnice
b) difuziunea operei: in spatiu si timp
- cand un fenomen literar depaseste granitele tarii si ale momentului in care el s-a produs. A nu se confunda aceasta difuziune cu larga raspandire a literaturii de consum. Difuziunea are loc prin contact direct cu textul original sau indirect prin traduceri si prelucrari.
