Un 1 mai tipic romanesc

Pentru aceia dintre voi care nu stiati, “in anul 1889, Congresul Internationalei Socialiste a decretat 1 mai Ziua Internationala a Muncii, in memoria victimelor grevei generale din Chicago, ziua fiind comemorata prin manifestatii muncitoresti. Cu timpul, 1 Mai a devenit sarbatoarea muncii in majoritatea tarilor lumii, diversele manifestari capatand amploare pe masura ce autoritatile au convenit cu sindicatele ca aceasta zi sa fie libera” (sursa wiki). Evident ca nici eu nu stiam mare lucru despre aceasta. In schimb, stiu ca pe perioada comunismului, aveau loc manifestari grandioase ce urmareau sa pacaleasca proletariatul: “o sarbatoare pentru muncitori”.. da.. marea sarbatoare.

Ei bine.. sa luam un scenariu de 1 mai al unui roman tipic (luati aminte la cuvantul tipic). In primul rand, cu o zi inainte, romanul merge la cumparaturi. Si cumpara romanasul cat mai multa carne:mici, ceafa, costita, crenvursti, pui, eventual niste ramasite de miel, eu stiu?. Alaturi de carne, trebuie, nu-i asa, bere. Multa bere. Poate cateva sticle de suc, eventual ceva vin pentru un sprit cu care sa ude marea sarbatoare. Si se bucura romanul ca are hyper-giganto-marketuri, caci poate sa isi faca toate cumparaturile in acelasi loc. Autoritara, femeia (de regula bondoaca si cu o voce puternica si ingrosata) se ocupa de carne, iar barbatul de alcool. A doua zi, dis-de-dimineata, se aduna intreaga familie cu catel, purcel, broasca testoasa si “oaia neagra” (indispensabila unei familii care se respecta) si purced spre padure, la iarba verde. Ajunsi la iarba verde (si trecand pe langa panourile cu reguli de bun-simt fara macar a arunca o privire), prima miscare este alegerea locului. Se pun paturile pe iarba, se aseaza toate alimentele in vazul lumii (doar n-o sa-l lasi pe vecinul sa traiasca fara sa vada cate ai cumparat tu pentru 1 mai), se da drumul manelelor pentru atmosfera si se aprinde o tigara in timp ce, cu privirea, rasufland usurat, imortalizezi mental imaginea: “as, greul de-abia acum incepe”. Copiii incep sa fuga de colo pana colo, strigand din toti rarunchii “prostule”, “handicapatule” si alte apelative infantile (inocente, bineinteles), deranjand (din nou in mod inocent) oamenii care incearca sa se RELAXEZE la iarba verde, in timp ce mama racneste de la 100 de metri “GIGELEEEEEE! NU MAI STRIGA PUIUL MAMII, CA DERANJEZI OAMENII!!!!!!”.

Bineinteles, dupa un foc zdravan (la care se ajunge prin carbuni, lemne, surcele si alte cele) si mult prea multe glume fara perdea, mancarea este gata. Toata lumea se aseaza pe patura: se mananca, se rade cu gura pana la urechi, se vorbeste cu gura plina, se ragaie puternic pentru a asigura “bucatareasa” ca mancarea a picat cum se cuvine. Se uda cu bere din plin, iar intre timp, la o “cruce” mica sau la un poker mic, se mai scobeste cate o masea cu vreun bat subtire gasit pe iarba: femeile incep sa “scoata la iveala defectele vecinei (dar si calitatile, nu-i asa?) in timp ce barbatii pun tara la cale prin fotbal ori plin politica. Toata lumea are pareri dintre cele mai inteligente; ar fi pacat, deci, ca acestea sa fie tinute pentru sine. Dupa ce soarele intra in nori intr-o incercare subtila a naturii de a da stingerea, adunatura de oameni pregateste plecarea spre casa: se aduna gunoaiele intr-o punga care va fi aruncata mai tarziu de pe geamul masinii (asta in cel mai bun caz, ca in alte situatii raman gunoaiele pe iarba), se strange patura, se mai aprinde o tigara care trebuie tinuta in coltul gurii pentru a da un efect inedit vorbelor, se mai da o data doza peste cap si din masina se aude: “ca dusmanii mei stie de puterea mea si nu-ncearca sa imi ia femeiaaaaaaaaa! ca dusmanii mei stie ca eu am valoare si de aia niciodata nu ma ia tareeeeeee”.

Cu zambetul pe buze, a trecut si acest 1 mai. Asteptam urmatorul, in care nu se va schimba nimic altceva decat decorul.