Intai si intai, multumesc pentru carte (:
In al doilea rand.. cartea.. nu e cum m-as fi asteptat. E o poveste de dragoste.. dar care de fapt nu e de dragoste. Sau nu e de dragoste decat la final. Aiurea, de fapt asta nu e dragoste. Autoarea e de fapt o fiinta frustrata, nervoasa, iritata de nedreptatile si mizeria din jurul ei si nu pot spune ca o condamn, dar nu-mi doresc sa citesc o carte plina de frustrari, in care totul e disecat si desfacut in 243546 de fire care nu duc nicaieri.. si timp de 80 de pagini am crezut in povestea ei, intr-un final fantastic, intr-un deznodamant neasteptat care sa fi meritat atentia.. dar ultimele 20 de pagini au fost si mai seci, si mai goale de emotie. Au avut descrieri, explicatii. reveniri spectaculoase la viata, la lumina, la frumusete, dar a lipsit emotia din toata tevatura asta. Emotia nu era acolo.. si ce sens are sa revii la viata, daca nu ai suflet in care sa gazduiesti emotii? Per total.. o carte ok.. dar as prefera sa citesc inca o data Allende, daca ar fi de ales intre cele doua. Titlul in schimb.. ramane genial. Am vazut pe spate ca e recomandata de revista “Unica”.. daca as fi observat asta inainte.. (:
Next: John Gray – Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus (si “Iliada”, reimprospatarea memoriei, dar asta cred ca a citit-o toata lumea)
Laeedit: John Gray nu mi-a placut si “Iliada” e Iliada, asa ca, pregatesc Alexandre Dumas-fiul – Dama cu camelii
