Pasesc, dar nu-nteleg pe unde calc. Privesc, dar ochii-mi se pierd in larg. Ating, dar nu as stii sa-ti spun ce simt. Vorbesc, dar de prea multe ori ma regasesc mintind. Iubesc, dar n-as putea sa-ti spun de ce. Traiesc, dar nu constient, caci trupu-mi las sa lunece pe raul vietii, absent. Ascult, dar ma mahneste-adanc orice cuvant. Sunt iar si iar aceeasi, neschimbata, pe zi ce trece mai indurerata. M-ai amortit. Am inceput sa pierd bucati din mine. Sunt toate ale tale. Pune-le bine.
Stat
- 21,351 hits
StatCounter
Etichete
Pagini
Arhive
Mai citesc
Articole recente
ZeList
Bloguieşte pe WordPress.com. Theme: SpringLoaded by the449.
Posted by hopesandillusions on aprilie 13, 2008 at 5:54 pm
totul e o iluzie in afara de suferinta provocata de acese iluzii… sau poate si suferinta e tot un produs al mintii
Posted by verdedeparis on aprilie 13, 2008 at 7:47 pm
frumos, frumos spus. personal, tind sa cred ca si suferinta e tot un produs al mintii, caci de multe ori ea apare sub forma unei dezamagiri ce rezulta din asteptarile noastre; asteptari produse tot de mintea noastra…
Posted by rocsana on aprilie 14, 2008 at 4:47 am
Pune-le bine dar nu le ascunde…
Posted by Alex on aprilie 14, 2008 at 11:30 am
Totul e în mintea noastră, şi suferinţa, şi iubirea, şi pământul… Când nu le mai simţim înseamnă că ne-am trezit din vis.