Ravasind..

Obisnuiai sa te afunzi in privirea mea adanca asa cum cerul se afunda-ncet, in intuneric, pe-nserat.. puneai stapanire pe mine-ntr-o secunda, ma declaram prizonierul tau neajutorat. Obisnuiam sa te privesc secatuita de ratiune incercand sa gandesc ce va urma, asa cum pictorul priveste-o panza cu-afectiune si-ncearca sa vizualizeze imaginea ce-o va picta.

Obisnuiai sa ma astepti nerabdator, privind in gol, tresarind nelinistit cand imi vedeai imaginea reflectata-n portocaliul dinaintea ta: urma sa se deschida usa, imi vedeai talpa pe podea si cand privirea-ti ridicai, eram deja in fata ta. Obisnuiam sa te astept, cu cartea pusa pe genunchi: citeam un rand, trageam aer in piept si asteptam sa te revad intrand.

Obisnuiai sa ratacesti printre inchipuiri, cu capul meu, pe pieptul tau, ca scut.. ma mangaiai tandru, incet, ma sarutai neintrerupt. Cuvintele erau umane si nu-ti placea sa le rostesti.. acum cuvintele-s capcane si nu ti-e teama ca ranesti. Tacerea-ti descretea preatulburata frunte, ne indemna sa ne-ascultam.. acum tacerea noastra-nseamna mult mai multe, dar ma-ndoiesc ca mai avem resurse sa aflam.

Obisnuiai sa vezi in orice gest al meu un strop de farmec gingas personal.. si-atunci te-opreai nedumerit in loc, ma cercetai, iar fata-ti toata se descretea intr-un suras letal. Obisnuiam sa iti vorbesc cu ochii, de teama linistea-ti sa n-o perturb, iar tu langa ureche imi sopteai “Vorbeste, imi e dor sa te aud..”.

Obisnuiam s-avem ceva al nostru, diferit, ceva ce ne scoatea din orisice statistici.. acum suntem un mare “ceva” amortit, adormit, si-ncercam sa ne pacalim ca suntem atipici.

Iar toate astea se-ntamplau demult. Demult cand.. soarele ce-ti guverna universul, eram eu. Demult cand.. in zilele-nfrigurate de iarna ne ascundeam de gerul greu sub plapuma groasa de sentimente si ne-ncalzeam cu focul ce ne ardea-n priviri. Dar acum, ca primavara a sosit, iar soarele tuturor a rasarit, focul din sufletul tau arde abia mocnit.. cine sunt eu, un simplu muritor, ridicat candva la rangul de zeu trecator, sa imi masor puterile cu soarele vostru, al tuturor?

Răspunde la acest articol