.. daca mi-ai cere sa orbesc intr-o secunda, sa ma afund intr-o obscuritate sumbra, sa imi intorc pe veci privirea si sa raman doar cu-amintirea a ceea ce-am vazut candva.. n-am sa ezit. N-am sa te-ntreb de-al tau motiv, n-am sa plutesc in nestire si n-am sa las cu nici un chip, incertitudinea, sa puna stapanire.. ci-am sa clipesc afirmativ si-am sa te rog cu-o ultima privire, sa te asiguri ca-nainte de-a clipi, tu vei fi ultima imagine ce-o voi sorbi. Te voi privi din crestet pana-n talpi si-ti voi sorbi cu toata fiinta chipul, caci “tu esti totul si daca tu esti totul, eu voi fi nimicul”. Si cand intregul viitor imi va fi plin de tine, atunci imi voi inchide ochii si voi pasi cutezatoare spre intunecime.
.. daca mi-ai cere sa ma las prada unei taceri adanci, ti-as spune ca e inutil.. oricum n-aud nimic decat ecoul sufletului tau batand febril. De cand ti-am auzit intaia oara glasul, traiesc intr-o tacere-adanca, se sparg de mine alte voci precum se sparg undele marii de o stanca. Si daca pan-acum nu am stiut de sentimentul are-un sunet, marturisesc c-acum mi-e cunoscut.. e vocea ta spunandu-mi pe nume.
