II

Continuam seria spicuirilor si ne ocupam de creatia si receptarea literaturii. In culturile orale (cea populara si cea primitiva -unde primitiva se refera la amerindieni, eschimosi, triburile africane si australiene etc) productia si receptia sunt slab specializate. Literatura primitiva (cu ale ei genuri specifice: balada, doina, legenda, proverbele etc) ramane cu aceasta specializare redusa sau incipienta pana la aparitia literaturii sentimentului individual, adica al celui care scrie, deci pana la primele lucrari semnate. Dar pana sa ajung acolo, trebuie sa precizez ca literatura anonima si traditionala esra pastrata cu ajutorul cantaretilor (baladele, epopeile – rapsozii), cu ajutorul batranilor invatati, initiati (ex druizii, despre care Cezar povesteste in “De Bello Gallico” sau brahmanii in India) sau pur si simplu cu ajutorul intregii populatii care memoreaza si da mai departe din generatie in generatie intreaga opera pe cale orala. Aceasta metoda de transmitere prin viu grai dainuie pana la aparitia scrisului acum ~ 4000 de ani in Sumer, moment in care apare literatura scrisa. Prima etapa in modificarea transmiterii literaturii este consemnarea miturilor (in Egipt “Cartea Mortilor”, la asiro-babilonieni “Ghilgames Enumaelis”), iar mai apoi aparitia literaturii sapientale ca o a doua etapa (o literatura de intelepciune cu proverbe – Cartea lui Solomon, Psalmii lui David*). Ultima si cea care da startul unei productii specializate este aparitia literaturii sentimentului individual (in Grecia), dupa cum spuneam si mai sus, adica aparitia primelor semnaturi pe opere, ceea ce astazi numim auctorialitate. Prima poeta in acest sens este Sapho (din Insula Lesbos), de la care au ramas foarte, foarte putine versuri. Asa cum bine va ganditi, o productie specializata necesita o receptie specializata, o frumoasa opunere autor – critic. Ei bine, in epoca elenistica ( cultura greaca in Egipt, Asia Mica si Asia Centrala in ~ 333 i. Hr) apar primii filologi care ofera explicatii la opera lui Homer, luand astfel nastere primii critici. In tot acest context apare si primul intelectual, directorul bibliotecii din Alexandria (intemeiata de Ptolemeu, 30000 de suluri*), pe numele lui Demetrios.

* – Psalmii lui David – a fost scris in ebraica, nu aramaica; aramaica este adoptata de catre evrei dupa intoarcerea din exil

* generalii lui Alexandru Macedon sunt primii sustinatori ai culturii; Al. Macedon l-a avut ca profesor pe insusi Aristotel, care i-a intemeiat o biblioteca personala (prima de acest gen de altfel) care avea 300 de suluri

*alfabetul grec e imprumutat de la fenicieni prin 800-700 i. Hr; Fenicia e actualul Liban unde acum ~ 2000 de ani apare alfabetul

*cel mai vechi text in lb. engleza – Beowulf; in lb. romana – “Scrisoarea lui Neacsu din Campulung..”

I

V-am spus deja ca am de gand sa spicuiesc din ceea ce invat si sa pun cate ceva pe blog. Inainte de orice, vreau sa lamurim putin cu ce se mananca aceasta cultura de care tot amintim si reamintim si pe care o discutam de mult prea mult timp. Ma refer, asa, la cafea, aud mereu acest subiect pe la mesele din jur: ca suntem prosti, ca suntem asa si pe dincolo, ca mentalitatea trebuie schimbata etc. A se intelege ca nu vreau si nu ma intereseaza lucrurile negative pe care le aveti de spus, deci nici nu ma voi obosi sa va aprob commenturile daca sunt critici.

Buuun. Definitia culturii, luata ca si fenomen, este totalitatea bunurilor simbolice ale unei societati. In acest sens, elemente precum literatura, dansul, arhitectura, artele plastice o imbogatesc, pe cand tehnica si stiinta sa zicem, o transforma si o modifica, nefacand totusi parte din ea. Cultura poate fi studiata din doua puncte de vedere: ca si creatie culturala si ca receptare culturala. Dar ne vom intoarce aici in partea a II-a. Acum punem doar bazele.  Cultura merge mana in mana cu mentalitatea, pe care o si inghite la un moment dat. Mentalitatea poate tine atat de individ, cat si de colectivitate sau de societate. Ea este mai degraba o reprezentare ce priveste structura societatii si raporturile dintre oameni si fortele care conduc societatea. In societate, putem vorbi despre doua categorii de coduri simbolice: codurile mentalitatii (care nu aduc nimic nou, nu creeaza nimic, ci doar mentin structura societatii) si cele ale culturii, intr-un sens restrans, plastic. In societatile de tip traditional, codurile mentalitatii determina codurile creatiei culturale, ea avand loc in forme fixe, traditionale (ganditi-va la China, spre exemplu: ti-ai permite sa faci o creatie aristica avangardista? -avangardismul fiind el insusi un curent inedit, excentric, o arta a viitorului- ). Spre deosebire de societatile traditionale, in mentalitatile de tip modern -unde cel mai bun exemplu este America-, creatia culturala este marcata de schimbare, de valorizarea noului, a originalului gratie mentalitatii care premiaza individualismul, combatitivitatea si autoafirmarea. Noi avem un amestec de culturi copiate si prost intelese, de aceea noi suntem un neam prost. Nu prost cu sensul de lipsit de cunostinte ori de inteligenta, ci prost in sensul de stricat. Suntem un neam stricat. Am fost ramasi in urma mereu si vom urma acest tipar inca 50-100 de ani de acum inainte. Suntem inca foarte murdari, inculti, limitati, indoctrinati si cel mai adesea, niste nesimtiti. Dar suntem foarte talentati si putem duce mult, asta ne mai scoate din rahat.

Pe data viitoare.

Da culoare zilelor negre (:

In ultima perioada nu am mai scris pentru ca.. pentru ca sunt obosita. Si nu am avut timp. Si sunt obosita. Merg la scoala (aplauze frenetice pe fundal). Vai, multumesc :blush: si eu sunt mandra de mine q: Ma implic puternic q: si nu e chiar ingrozitor. Incepe sa-mi placa. Am mult de citit.. groaznic de mult.. dar asta e mereu bine, mai ales ca am de gand sa postez recenzii despre tot ceea ce citesc. Va mai imbogatim putin cultura q: Fiindca a venit vorba de cultura, am de gand sa postez o multitudine de informatii, mai mult sau mai putin relevante,depinde de gusturile voastre. Sa pun informatia in lume. Asta nu e un post, e mai mult un rezumat. Despre tot si despre nimic. Eu zic sa nu il mai cititi. Esenta este ca.. as vrea sa va spun sa zambiti. Mult, cat de mult se poate. Si sa va traiti viata. La propriu. Bine, ca asta nu inseamna sa va rupeti in gura cu shoturi de tequila sau sa dati cuie in mod inconstient (: E mai degraba un manifest (f slab si subtire q: ) pentru zambet. Si daca ati gresit cuiva, poate e momentul sa invitati persoana respectiva la o cafea si sa va cereti iertare. Si poate ar trebui sa purtati haine in culori vii. Si poate nu ar fi o idee chiar atat de rea sa mancati o prajitura. Sau poate felul preferat. Dati o tura prin centru in urmatoarea zi ploioasa si plimbati-va chill fara umbrela incercand sa urmariti cu atentie chipurile oamenilor. La naiba, iar nu veti intelege nimic. Am zis esenta, dar nu am scris mai nimic. Facem altfel atunci: anotimpul asta e absolut superb pentru gandirea reflectiva. Stiti voi, aia critica, de tip socratic, cu slabiciuni si puncte forte fara vreo interventie exterioara. Ma ia somnul. Ne recitim curand.

Zambiti, zambiti, zambiti, va rog (:

Scrisoare spre departe

Gri.. e-atunci cand nu e nici negru, nici alb. Sau e gri doar cand e si negru si alb..? Pana sa te intalnesc, n-am stiut ca griul e de fapt albul pe un fond negru.. Lumea e neagra.. trage tu conluzia. N-am fost decat o sclava si-am muncit, muncit, muncit la zambetul meu: sa fie frumos, sa fie lipit bine, sa para veridic, sa acopere ce nu trebuie vazut. Si-ai aparut tu, melanj de raritati si paradoxuri. Parte om, parte demon, parte zeu si proverbiala parte inger..Ceea ce pana atunci se zbatea in mine, pe moarte fiind, s-a insanatosit la primul tau cuvant. Blandetea ochilor tai mi-a ordonat lumea interioara; urletele demonilor proprii s-au pierdut prin ceva unghere intunecate ale sufletului, revenind in mod intamplator din cand in cand pentru a-mi reaminti cine eram inainte sa fiu a ta. M-am lasat in intregime in bratele emotiilor care ma cuprind in preajma ta.. si fara macar sa imi dau seama. E atat de tarziu.. imi e atat de somn. As fi adormit doar ca, mi-am dat seama cand m-am pus in pat ca nu aud nimic.. interiorul meu tace. De ce-mi tace haosul acum..? Nu rade, nu plange.. doar tace. Ma ridic si incerc sa imi aranjez gandurile pe foaie incercand sa pacalesc dorul.. de parca dorul e in fasa ori nu stie ce bine e la caldura unui suflet. Incerc, doar-doar ma lasa sa dorm, mi-ar prinde bine putina odihna. Shh.. auzi? Nici tu? Nici eu. E liniste. Acum ma tem. Stau in pat cu bratele sub cap si incet incet, in mintea mea, cateva tobe imaginare tin ritmul cantecului meu de dor. Incerc sa aduc de nicaieri sunetul tanguitor al unei viori bine mangaiata de un arcus. Suspin la auzul viorii si las o perla sa cada pe obraz.. de dor, de desertaciune, de dragul ritmului tinut de tobe. Mi-ai luat sufletul, cuvintele si glasul interior. Sunt jumatatea rea, sunt jumatatea macinata. Nu-ti place cand vorbesc asa, dar sunt jumatatea slaba a intregului nostru. Tu esti balanta mea.. echilibrul.

Sunt jumatate de om in lipsa ta.

Of, politica mea..

Deci nu imi vine sa cred cat de penibil este acest Lucian Croitoru. Nu am chef acum sa scriu, dar maine rezolv problema si pun pe foaie totul, dupa ce-mi vars intenstinele de greata. Repulsia pe care mi-o provoaca politica in aceasta tara e insuportabila. Revin!