M-am privit intr-o oglinda de curand,
si ca niciodata inainte..
mi-am spus in gand: “Ei bine.. iata-ma! Asta sunt..”
Am ochii caprui si parul de lungime medie
ce imi ascunde pometii ridicati,
dar numai daca-l aranjez cum trebuie; in schimb, daca imi prind o coada lunga,
imi poti vedea fata rotunda.
Am buze si nas si sprancene,
n-am o parere-anume despre ele; as spune chiar ca sunt putin banale,
la urma urmei.. toata lumea le-are.
Trupul imi e un pic firav, am pielea alba ca un smalt de dinte,
Nu e culoarea pielii-un lucru grav,
mai grav e daca n-ai macar putina minte.
Am mainile slabute si palmele mai mici,
nu pot cuprinde Universul, dar la muncit sunt brici;
Si-n cosul pieptului imi bate
o inima de catifea..
Nu e de cea mai buna calitate, dar am mai dat si altora din ea;
Si nu sunt eu o buna croitoreasa, dar am cusut cate un petec peste ea,
gandindu-ma ca ceilalti nu au vrut sa-mi rupa inima de catifea.
Sunt sufletul pereche-al multora
si multe inimi am cusut la viata mea,
dar nimeni nu se-ntreaba oare.. “Si ei? Cine ii coase inima?”
S-a spus ca am si-o minte pe masura, dar nu stiu cum au evaluat
ca mintea mea nu se indura
sa ii intrebe “cu ce masuri au masurat”;
Mi-au spus si c-am o dictie de actor si publicul m-ar asculta cu jind,
dar ma intreb ce public e acela, de-asculta pe-oricine vorbind?
N-am o religie si nu am nici invataturi ce ma conduc,
n-am nici macar un drum, o iau si eu pe unde-apuc,
N-am nici un mentor de prin scoala si nici vedete preferate,
Mentor incerc sa-mi fiu doar eu, in tot si-n toate;
N-am nici prieteni
si nici unde sa fug in miez de noapte..
Dar am o biblioteca plina
si-o inima ce bate, bate..
M-am mutat AICI ! Si pentru ca nu-mi place ca lucrurile sa fie clasice, bineinteles, nu e totul completat, nu e tema perfecta, nu e nimic cum trebuie, dar oricum nu stiu ce vreau. Stiu doar ca vreau sa ma mut (: Voi tine deschis la nesfarsit blogul asta, dar nu vreau sa ii mut continutul pe cel nou, e un fel de.. nu-ti aduce bagajele cu tine (: Ma redefinesc, ca persoana. Cei care ati stat pe aici mai mult de unul doua posturi, stiti deja de crizele mele de identitate, pe care le au bineinteles toti oamenii, doar ca nu toti le posteaza (: Nu stiu cine sunt, ce vreau, samd, dar am observat ca nimeni nu stie asta, deci I might as well have fun with it, daca oricum nu e clar. Ne citim in noua locatie, mai vesela (momentan, daca ma deprim, ii pun o tema grunge, pentru ca POT si nu mai trebuie sa suport cele 5 teme ale wordpressului.com) si mai curata!
Oh, apropo de asta, NU merg pe 25 septembrie la curatenie in toata tara pentru ca nu suport brandurile protv-ului, facatori de bani din apa de ploaie si noroi romanesc. Mergeti voi si faceti curat, a doua zi oricum nu va mai pasa.
Bai, ce om sunt.. mi-am dat like la propriul post.. (((:
“De ce, când plângi,
În plânsu-ţi moare o-ntreagă lume de petale
De trandafiri,
De chiparoase,
De nuferi albi
Şi crizanteme?…
De ce, când plângi,
Cu tine plânge tristeţea blondelor opale,
Iar torţele aprinse-n umbra castelelor medievale
Se sting suflate ca de groaza demoniacelor blesteme?…
De ce, când cânţi,
Cu tine cântă un infinit de armonii
Ce năvălesc tumultoase
Din golul zărilor,
Din astre,
Din zborul păsărilor albe,
Din fundul mărilor albastre,
Din lumea morţilor,
Din lumea părerilor de rău târzii?”
(particica mea preferata din poezia “Celei mai aproape” – Minulescu, Ion)
De-ai fi tu salcie la mal
M-as face rau la umbra ta .
O stea pe cerul de opal
De-ai fi , in noapte m-as schimba
Si-acolo unde esti o viata as sta
In calea ta , in umbra ta …
De-ai fi in zbor o randunea
M-as face cuib pe-un ram de pom
Sau primul fulg de nea
De-ai fi , m-as face din zapada om
Si-acolo unde esti o viata as sta
In calea ta , in umbra ta
Si-n ochii tai ce-n noapte
Somnul dulce i-a inchis
As vrea sa fiu clipa unui vis.
De-ai fi tu marea ce s-a strans
In ochii ce nicicand nu mint
Pe-obrazul trist , pe care-au plans
M-as face lacrima de-argint…
Un loc oricat de-ascuns atat as vrea
In gandul tau , in umbra ta
Si-acolo unde esti o viata as sta
In calea ta , in umbra ta
Si-n ochii tai ce-n noapte
Somnul dulce i-a inchis
As vrea sa fiu clipa unui vis .
De-ai fi tu soarele pe cer
M-as face cand rasari in zori
Un camp de flori …
(E o melodie, dar eu iubesc poezia versurilor. Nu stiu cine a compus-o, dar interpreta e Mihaela Mihai.. veche, veche.. superba..)
Imi place la nebunie toamna.. scriu cu bluza de pijama pe mine si cu blugi. Mi-e lene sa imi schimb hainele. In timpul plimbarii de astazi, pe undeva pe langa teatru am simtit o aroma familiara. M-a purtat imediat cu gandul la ceva din copilaria mea, poate gradinita, nu sunt sigura totusi. Cert e ca mirosul era deosebit de puternic si ametitor. Imi venea sa ma asez in fund sub umbra unui pom la intamplare si sa sorb aroma cu toate simturile. Nu puteam face asta, evident. Ma confrunt si asa cu destule etichetari si judecati stupide. Iti dai seama daca m-as fi pus in fund pe strada (: That would’ve been quite an image! Oricum cica sunt salbatica pentru ca refuz socializarea, cat de mult pot, evident. De altminteri (iubeeeeeesc vechiturile astea de cuvinte din prefetele antologiilor comuniste de poezie moderna q: ), sunt multe lucruri pe care le-as face, dar incorsetarea sociala de tip “camasa de forta” ma impiedica sa le fac. Nu am sa stau acum sa torn banalitati arzatoare pe ceea ce ar trebui sa aduca a foaie de hartie pentru simplul motiv ca e toamna. Si toamna prefer sa stau afara decat in casa. Sau afara din mintea mea decat inauntrul ei sau afara din mine decat in mine, ma rog, intelegeti unde merge chestia asta ((: Ne blazam intr-un ritm ametitor, nu ai timp sa pui picioarele pe pamant nici macar o secunda, sa te aduni, sa te reprogamezi, daca imi dati voie sa spun asa. Nu ai timp, e un nenorocit de mag cu crowd control care te arunca intr-un vartej de fiecare data cand ti-ai dori sa ai timp sa analizezi. Asta daca stii sa analizezi. As putea totusi sa o dau pe sentimentalisme ieftine specifice blogului astuia, dar mi-e teama sa nu se inece haterii care ma citesc (desi cica ma urasc, dar totusi ma citesc, ceea ce ma face sa cred ca reprezint o atractie inexplicabila pentru ei) cu propriile spume. Vine toamna si eu iar imi gasesc linistea. Am vazut astazi un film bizar cu Malkovich, care habar nu am cum se numea (pentru ca nu m-a interesat sa aflu) in care il recita pe Byron (cu inconfundabila sa voce) si spunea asa: “His madness was not of the head, but heart.” – Byron in “Lara”. Si mi-a placuuuuut, la nebunie.. Bine, nu e interesanta pentru mine poezia nevrotica, dar mi-a gadilat inteligenta (daca exista) pana in adancuri (daca e cazul). Si cine altcineva putea sa o spuna mai bine? Sunt sporadice momentele in care ne regasim undeva, in ceva, in cineva. Desi, ma rog, in era tehnologiei care ne permite sa aflam orice despre oricine, sentimentul de apartenenta apare des, dar e oarecum superficial, facil si total inutil. Aberez. Si o mai fac si fara sens. Dar ca sa wrap it up, ideea e urmatorea: toamna, sufletul se dezbraca de pielea veche, imbracand-o intr-un ritm greoi pe cea noua; la inceput subtire, pojghite sensibile, o ghija.. si miezul e din nou ferit de intrusi ca-n pantecul existentei. Vreau sa spun.. toamna iti moare sufletul si renaste. Asa ca.. in toamna asta.. de mortuis nil nisi bene!
“Ca un om să iubească pe altul e probabil cea mai grea sarcină care ne-a fost încredinţată, sarcina supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu…. Iubirea e un imbold pentru fiecare să se desăvârşească, să devină cineva, să devină o lume el însuşi de dragul cuiva.” – Rainer Maria Rilke.
AC/DC – You shook me all night long (ma obsedeaza q:)
CC Adcock & The Lafayette Marquis – Bleed 2 feed (pff, superba!)
Mi-a transmis Blue asta si m-am gandit sa raspund (: Eu am diferite categorii si din fiecare imi plac altele, dar de cele mai multe ori nu-mi place nimic. Totusi, in ordine aleatorie, cred ca preferatele mele ar fi astea:
Nu stiu, nu-mi plac nici astea, dar asa, sa nu zici Blue ca te-am refuzat (:
